Printul nu mai e ce-a fost.
Sunt abonat la o singură publicaÅ£ie de ÅŸcoală veche, pe hârtie adică: SVM Mac. E o revistă lunară despre Mac ÅŸi universul Apple, fondată în ’84. Eu sunt abonat de vre-o 10 ani.
Din păcate, sau din fericire, online-ul face fiecare număr să fie mai banal ca precedentul. Pe vremuri, mă refugiam în sala de lectură cu un număr nou şi îl devoram din scoarţă-n scoarţă. Azi, ştirile şi testele se găsesc pe net cu mult înainte. Are şi o secţiune de cultură digitală şi grafică, interviuri cu artişti mac-maniaci, dar nimic senzaţional.
M-am hotărât acum câţiva ani să mă dezabonez. Mi-am propus să o fac când voi primi un număr fără nimic interesant. Dar până acum tot am mai găsit câte o ştire, o strâmbă, un produs deosebit sau o aplicaţie obscură. Mai am şi nostalgia primului meu job, ca tehnoredactor la Agora, cu nopţi pierdute bibilind ediţii de CADreport, Byte şi PC Report. Am o oareşicare pasiune pentru tipărit, pentru fonturi şi DTP. E bună totuşi o revistă.
Dar … acum două săptămâni au anunÅ£at că vor opri versiunea tipărită.
Doare.
Au trecut totuși 4-5 ani de când am făcut ordine ultima dată. Dar dată trecută n-a fost șmotru serios, cutiile cu cabluri, electronice și ambalaje nu le-am cotrobăit cum ar fi trebuit. Cred că am în ele vechituri de 10 ani sau mai mult. Va fi amuzant.
[Două ore mai târziu, după ce am scormonit in fiecare colț, cutie și raft.]
La cât de multe prostii erau claie grămadă la început, pot să fiu mulÈ›umit că după curățenie am rămas doar cu rafturile pline È™i destul loc să intru la ele. Practic jumătate din “stoc” zace acum in cutii È™i saci de care trebuie să mă debarasez. Printre sacii de jucării, haine È™i ambalaje expirate se găsesc È™i câteva pietre de hotar din viaÈ›a mea de geek.
Reportofon Sanyo, un model cu microcasetă din ‘95 sau mai vechi. Mi l-am cumpărat sperând să fac interviuri È™i să-mi înregistrez observaÈ›iile È™i ideile. M-am jucat cu el de nenumărate ori, dar cred că singura dată când l-am folosit cu adevărat a fost să înregistrez un curs la facultate. Azi folosesc Evernote pentru observaÈ›iile È™i idei, iar interviurile le fac tot doar în gând.
“Walkmen” Aiwa, pe care l-am cumpărat special prin ‘99 ca să înregistrez de pe o casetă povestea lui Păcală. Era preferata mea când eram mic È™i ascultam poveÈ™ti la pick-up. Azi, Luca nu mai ascultă poveÈ™ti. Se uită la Disney, Pixar È™i Dreamworks pe TV/mediacenter.
Agenda electronică Truly, cadou de la Mimi in ‘96. Pe vremea când Palm abia se mijea, era maxi-geek. Chiar o foloseam. Azi, am toate contactele È™i calendarul la Gmail, de unde îl preiau pe Mac OS, Windows, Palm Pre, Android, iPad È™i pe storcătorul de fructe.
Palm Pre III, din prin ‘98. Pe lângă agenda cu contacte, calendar și to do, avea o mulțime de aplicații și o comunitate asemănătoare cu Apple în ziua de azi. Inainte să se inventeze RSS, blogurile și readerele, foloseam AvantGo pe Palm OS ca să îmi iau offline doza de știri și proto-bloguri, să le citesc în metrou. Good times. Azi, folosesc Gmail pt agendă, cu spuneam, și Google Reader pentru feeds, pe care le preiau pe Mac în browser sau pe iPad în Reeder și Flipboard.
Ambalajul de la camera Pentax Optio S. Mai țineți minte reclamele cu aparatul în cutia de bomboane Altoids? Aia era. O bombă. O aveam la mine tot timpul, era mai mică decân un smarphone în ziua de azi. Azi, folosesc ce smartphone am la îndemână pentru poze. In vacanțe sau ieșiri folosesc un Fuji FinePix F200EXR. In casă mai folosesc, rar dar cu deosebită plăcere, cărămida Canon EOS 10D.
Hard-disk de 80GB din iMac G4, pe care l-am înlocuit cu unul de 200-300GB în 2004. Sau 2003. Azi, am un vechi Mac Mini din 2007 sub televizor, cu 2, 3 sau 4 discuri externe, depinde de moment. Vreo 3 terra. Zeci de mii de poze, filme, arhive.
…
Parcă mai erau și alte grozăvii prin pivniță, dar mă opresc aici. Am îmbătrânit destul.
Procrastinare glorioasă, pregătind şi tânjind după un eventual comeback:
Un logo întocmit din Spell with flickr şi bibileală în Photoshop. Mystique theme by digitalnature.ro m-a sedus la prima vedere, aici. Actualizat şi ferchezuit la setări în WordPress. Scris un post în care anunţ că am schimbat designul.
In iulie am fost în vacanţă în Praga, o săptămână. A fost super, poate reuşesc să povestesc şi pe blog. Deocamdată câteva sfaturi şi impresii utile, dedicaţie pentru Alex B.
Ajuns în Praga, e OK să schimbi euro sau dolari la casele de schimb. Dă un ochi pe curs, compară-le între ele, variază destul de mult de la una la alta. NU o faceţi la aeroport, comisioanele-s jenante. Schimbaţi doar cât trebuie ca să vă luaţi biletul de bus. Dacă luaţi un taxi, îi cereţi să vă ducă la un Exchange sau să accepte euro.
De la aeroport, un taxi costă cam 800 de coroane. Există şi un bus, confortabil, accesibil şi ieftin, care te duce direct în centru. Păcat că nu ştiam de bus când am ajuns noi.
Probabil scrie în toate ghidurile de călătorie, dar mai bine repet: RATP-ul prăgan (prăgan?) oferă bilete de o zi, două zile sau maxim cinci. Ce e interesant e că sunt pentru câte 24h, deci dacă începi azi la 14:00, te ţine până mâine la 13:59. Din păcate nu e nici un avantaj la preţ dăcă iei un bilet de 5 zile sau 5 bilete de o zi, aşa că mai bine ia 5 bilete.
Mai toate cafenelele şi hotelurile au wifi gratis. Unele-s parolate, cu parola pe meniu în interios sau la cerere, altele-s chiar publice. Lejer. WifiTrak e o aplicaţie utilă pentru iPhone.
…mai adaug chestii aici pe măsură ce-mi aduc aminte.
M-a întrebat cineva într-un forum ce-i ala « sef de produs » ?, şi i-am zis aşa:
E ăla care concepe produsul şi-i urmăreşte dezvoltarea: face prototipuri, se consultă cu clienţi şi parteneri, scrie specificaţii, face teste utilizator, negociază cu conducerea, cu echipa tehnică şi cu CTC-ul ca să pună la punct un PRODUS. E tăticul care ştie să răspundă la orice întrebare despre funcţionarea produsului, atât versiunile vechi cât şi cele care încă n-au văzut strungul.
Apoi ÅŸeful de produs se stresează o lună sau un an până se apropie LIVRAREA, timp în care din minunea de caiet de sarcini se efectuează un sfert, ÅŸi nu sfertul care spera el. La sfârÅŸit, se face din armăsar ţânÅ£ar, iar ÅŸeful de produs deprimă, se apucă de băut, se gândeÅŸte să-ÅŸi schimbe meseria… Partea bună e că după 5-10 ani te căleÅŸti, începi să ignori duderea :-)
Zic ÅŸi io.
RFC: Is there a thing about the French that puzzles you, and would like to have it explained properly? Tell me about it, I may just get the answer for you.
The best question wins a prize!
Am fost o săptămână la munte de anul nou, cu Luca, Mimi ÅŸi niÅŸte prieteni, aici. Am skiat pentru prima dată, un amărât de curs de o 1h30′. Mi-a plăcut, chiar mult, aÅŸtept să mai încerc.
Cum slalomam vijelios cu 3km/h, m-am întrebat dacă skiatul se poate compara în coolitudine cu un joc video. Oare aş fi mai încântat de un Xbox 360
sau de sinusoide îngheÅ£ate? Răspunsul nu-i evident, deci mi-a ouat mintea un “studiu comparativ”. Voi lua fiecare aspect al celor două discupline ÅŸi le voi da o notă între -1 (penibil) la 1 (recomandat). Continue reading →
Center Timişoara trimite spamuri cu documente Word de câte trei mega.
Au ÅŸi discout 20%!
Wow! Mulţumesc pentru înformaţie, acum ştiu de unde NU o să-mi iau aparat kebab, cuptor de pizza, friteuză şi alte utilaje de bucătărie.
Anul trecut l-am întâlnit pe Mihai Crâsneanu.
Anul ăsta am dat peste:
Vladimir Oane – “antrepreneur” de ÅŸcoală nouă. Bogdan Iordache – patron la Conectoo, firmă de servicii de “newslettering”. Sper că de cele bune, nu de cele rele :-) George Lemnaru ÅŸi Cristian Badea – de la Erepublik. Da, Erepublik ăla care a câstigat premii de excelenţă în webdoizeroime cu toptanu’.
Sper să rămânem în contact, sau web2.0 îşi ratează menirea, da’ nasol.
PS: Am scris un pic despre LeWeb pe GabrielRadic.com.
The blog editor app Windows Live Writer is really awesome. I wish there was a Mac version. Maybe I should have a second look at Macromedia/Adobe Contribute.
