Sâmbăta (morţilor)

 [I Tes. 4,13-17; In. 5, 24-30].

Sfânta Biserică ne
îndreaptă acum luarea-aminte dincolo de hotarele vieţii de acum, către
părinţii şi fraţii noştri ce s-au mutat de aici, voind ca, aducându-ne aminte
de starea în care se află ei şi care nici pe noi nu ne va ocoli, să ne dea
imbold a petrece după cuviinţă Săptămâna brânzei si întreg Postul Mare
care urmează după aceasta. 

Să ascultăm de maica noastră Biserica şi,
pomenind pe părinţii şi fraţii noştri, să ne îngrijim a ne pregăti pentru
trecerea în cealaltă lume. Să ne aducem aminte de păcatele noastre şi să
întinăciunea, căci în împărăţia lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat, şi
nimeni din cei necuraţi nu se va putea îndreptăţi la judecată; iar după
moarte nu va mai aştepta curăţire. Cum vei trece dincolo, aşa vei şi
rămâne. Aici trebuie să ne pregătim curăţirea. 

Să ne grăbim, dar, fiindcă
cine poate spune dacă va trăi timp îndelungat? Viaţa aceasta poate îndată
să se curme. Cum ne vom arăta pe cealaltă lume necuraţi? Cu ce ochi vom
privi la părinţii şi fraţii noştri, care ne vor întâmpina? Ce vom răspunde
când ne vor întreba: „Ce-i cu urâciunea asta la tine? Åži cu asta? Åži cu
asta?". Ce ruşine şi ocară ne va acoperi atunci?!

 Să ne grăbim, dar, a
îndrepta tot ce este neîndreptat, ca atunci când ne vom arăta pe acea
lume, să ne poată cât de cât suferi si răbda.

Cum e dragostea adevarata?

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

 Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieÅŸte, toate le rabdă. 

 Dragostea nu cade niciodată.

1 Corinteni 13:4-8

Confuzia gândurilor şi a sentimentelor voastre se va linişti cu timpul; este de ajuns ca voi să nu încetaţi să vă interesaţi cu toată râvna de un lucru: cum veţi face întotdeauna ceea ce este plăcut Domnului.

Şi, pentru ca să reuşiţi, trebuie întâi de toate să păstraţi continuu în mintea voastră amintirea lui Dumnezeu şi amintirea morţii. Aceste două amintiri vor naşte şi vor întări în voi frica de Dumnezeu, care îndeamnă la virtute, se îngreşoşează de păcat păstrează în suflet pe cele bune şi le şterge pe cele rele.

Prin pomenirea lui Dumnezeu, Îl veţi vedea continuu pe Domnul înaintea vooastră şi în voi, şi în acelaşi timp veţi dobândi puterea să sesizaţi ceea ce se naşte pătimaş în inimă şi să-l alungaţi. În aceasta constă lupta duhovnicească.

Să NU spuneÅ£i: ,,Nu pot!”. Această afirmaÅ£ie nu este creÅŸtinească. Noi creÅŸtinii trebuie să spunem: ,,Pe toate le putem, însă nu singuri, ci cu ajutorul lui Dumnezeu”.
E adevărat că pentru a păstra amintirea lui Dumnezeu se cere osteneală şi luptă. La începutul acestei lupte nu veţi putea să-L pomeniţi pe Dumnezeu mai mult de zece minute pe zi. Spre sfârşit însă, nu veţi putea să-L uitaţi mai mult de zece minute pe zi. Şi în cele din urmă, Soarele Dreptăţii, Hristos, va străluci cu toată lumina prin tăria sufletului nostru. Şi va continua să strălucească neîncetat, pentru totdeauna.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul - Călăuzire către viaţa duhovnicească)

Dumnezeu intervine numai când omul nu mai poate. De aceea când suntem bolnavi trebuie să mergem la doctor. Hristos a făcut ca din câteva pâini şi câţiva peşti să se sature mii de oameni, a făcut o minune, însă atunci când mergeau pe cale, Iisus şi ucenicii cumpărau cele necesare pentru hrană, cum vedem şi din întâlnirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Evanghelistul Ioan ne spune că ucenicii Lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană (Ioan 4, 8). Sigur că cel ce săturase atâtea mii de oameni nu ar fi avut nevoie să cumpere, dar Hristos lucra şi ca Dumnezeu şi ca om, iar dumnezeirea intervine doar atunci când omul nu mai poate.

     Părintele Rafail Noica: „de la Dumnezeu nici să nu aÅŸteptăm mai puÅ£in decât imposibilul, pentru că mai puÅ£in decât imposibilul putem ÅŸi noi”. Atât cât putem din punct de vedere omenesc trebuie să facem, apoi să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Ne rugăm pentru un bolnav, dar trebuie dus ÅŸi la doctor, ne rugăm pentru un examen, dar trebuie să ÅŸi învăţăm, ne rugăm pentru împăcare, dar trebuie să ÅŸi iertăm.

     Trebuie din punct de vedere al omenescului să facem cât ne stă în putinţă, nu las un lucru în drum ÅŸi spun: lasă că are Dumnezeu grijă. Aceasta este ispitire ÅŸi Dumnezeu spune: să nu ispiteÅŸti pe Domnul Dumnezeul tău. Apostolii, când erau urmăriÅ£i, fugeau ÅŸi se ascundeau, nu aÅŸteptau ca Dumnezeu să-i facă invizibili. SfinÅ£ii PărinÅ£i mărturisesc toÅ£i că cel ce se bagă singur în ispite greÅŸeÅŸte. Sunt mulÅ£i care se chinuiesc fără nici un rost, după cum spunea ÅŸi sfântul Ignatie Briancianinov despre aÅŸa numiÅ£ii asceÅ£i care fac niÅŸte nevoinÅ£e suprafireÅŸti fără nici un rost, ispitind în felul acesta pe Dumnezeu.

    Mâncarea o binecuvântezi, dar dacă ai făcut-o rău, ea te vatămă, pentru că îşi păstrează partea firească chiar dacă este sfinÅ£ită. La fel cu toate lucrurile sfinte: poÅ£i să te îneci în aghiasmă, poÅ£i să-Å£i spargi capul cu o cruce sau cu o icoană, pentru că ele îşi păstrează ÅŸi proprietăţile fireÅŸti, lucrarea firească, alături de cea harică.

               (Extras din `DeÅŸertăciunile lumii`, Ierom. Ioan Buliga, Măn. Jacul Românesc, 2008)

Citeam nu de mult aceasta postare a parintelui Victor, in care anunta ca va lua o mica pauza de internet, iar aici povesteste cum a fost aceasta experienta.

Daca acum cativa ani, nu foarte multi, viata mergea bine mersi fara internet, azi majoritatea dintre noi nu putem concepe sa traim fara el. Prietenii, posta, presa, biblioteca si hobbyurile s-au mutat online, si parca nu putem o zi fara net.

Imaginati-va 10 zile off-line- parca deja va trec fiori reci, asa-i ? :))

Incepand de maine o sa fiu off-line timp de 10 zile - fara bloguri, mail, skype, facebook, forum si asa mai departe.

Voi introduce moderarea comentariilor pentru aceste 10 zile.

Vor aparea in continuare postarile de duminica, si versetul de luni, fiindca le-am scris dinainte :)

Cum a fost - va voi povesti pe 14 februarie :).

Spor in toate, si pe curand!

Irina

Sper ca ati  inceput luna februarie cuibariti pe langa vreo soba sau alta sursa de caldura :)). Asa un ger cred ca n-a mai fost de mult in Bucuresti- in caz ca a fost vreodata!

Ianuarie a fost o luna foarte placuta, avand in vedere ca jumatate din ea am avut vacanta :)).  am crosetat, am facut  de scrapbook (da, am mai lucrat cateva, dar n-am avut timp sa vi le arat), am citit, am ajuns  la zi cu treburile casei si in general am incercat sa ma bucur de micile momente frumoase pe care ni le ofera viata. 

Provocarea de a invata un verset pe saptamana mi-a fost de mare folos, fiindca luna ianuarie a venit si cu  incercari si griji in care am avut nevoie de sprijinul lui Dumnezeu.

Faptul ca Ii putem incredinta Lui prin rugaciune orice ingrijorare, suparare sau nevoie e un mare dar.

Maica Siluana spune ceva tare frumos si adevarat:

Pastorul cel Bun isi mana oile Sale afara, le aduna si le scoate afara.Unde afara?Afara din vanzoleala lumii, din grijile lumii.Grija e unul dintre lupii cei mai rai,lupul care vine sa fure oile, pentru care ceilalti nu-si dau viata.Acesta este lupuldin cauza caruia ne ducem la Pastor sa ne ia in brate ca sa ne scape de grija(dupa care viata noastra va fi minunata).Este lupul care ne mananca fara mila (...).Grija este o traire si o consumare a energiei intr-un gol,intr-un hau.Si vrajmasul  tot timpul ne da griji si ingrijorari.Singura noastra grija ar trebui sa fie sa-L chemam pe Pastorul cel Bun ca sa fie cu noi.Daca El e cu mine totul e bine.

(Maica Siluana-Mestesugul Bucuriei)

Anul trecut m-am gandit pentru prima oara la luna februarie ca la o luna dedicata iubirii, si am sarbatorit Ziua Indragostitilor. I-am facut sotului meu o surpriza, pregatind o cina speciala, doar pentru noi doi, si o lista cu 100 de lucruri pe care le apreciez la el. 

Cand i-ati spus ultima oara sotului vostru ca il admirati si il iubiti pentru calitatile lui, in ciuda defectelor? :) Va provoc sa faceti o lista, cred ca ii va face mare placere sa o citeasca :). Aveti timp sa va ganditi pana pe 14 februarie :)).

Va doresc un februarie cu bucurie!

Irina

 

 amanunte aici
.................
Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din Intaia Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan 

Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeÅŸte, mincinos este ÅŸi întru el adevărul nu se  află

`a trai corect inseamna a trai intr-un mod bineplacut lui Dumnezeu; o viata bineplacuta Domnului este traita in intregime dupa voia lui Dumnezeu, iar una dintre primele definitii ale voii lui Dumnezeu fata de noi este sa credem in Cel pe care L-a trimis, adica in Domnul Iisus Hristos si in dumnezeiasca Sa invatatura. 

Asadar, cel ce spune "crede cum vrei, numai traieste corect", in timp ce avem porunca sa tinem adevarata credinta, se aseamana cu acela care isi distruge singur fundatia pe care vrea sa-si ridice casa, sau cu cel care vrea sa traverseze un rau cu o barca, al carui fund il gaureste chiar el.
Ce fel de mantuire poate astepta acela care incalca anumite porunci dumnezeiesti, ca de pilda porunca dreptatii sau a milosteniei, a infranarii sau a harniciei, a curateniei sau a neagonisirii, a fidelitatii conjugale sau oricare alta, micsorandu-si greutatea pacatelor cu unele interpretari deformate , ca de exemplu, "firea indeamna, inima cere", sau incercand sa le ascunda chipul had de constiinta prin unele fapte de evlavie vizibile si usor de indeplinit, ca umblatul pe la biserici, impodobirea icoanelor pretioase sau aprinderea candelelor ?

Ce fel de mantuire, repet, pot astepta aceastia, cand este spus clar ca "de vrei sa intrai in viata, pazeste poruncile" (I In. 3;23; Mt.19, 17) si ca nedreptii, de orice fel ar fi, nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6,9) ? Desigur ca este nevoie, este intr-adevar nevoie pentru mantuire si de fapte vizibile de evlavie, dar nu numai de acestea: este obligatorie si implinirea tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. "Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati" , spune Domnul (Mt. 23,23). Nu poti merge fara picioare si nu poti zbura fara aripi; la fel, nu poti ajunge la imparatia cereasca fara implinirea poruncilor.`

Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.

Irina